Contact

 

 

Despre temple şi ordine arhitecturale

 

 

Frumuseţea nu este un atribut

al lucrurilor în sine. Există doar în

mintea celor care le contemplă.[i]

 

           Tabernacolul nomad avea nevoie de o rezidenţă permanentă, fapt pentru care regele David începuse să strângă materialele necesare realizării proiectului său, când bătrâneţea l-a făcut să părăsească lumea noastră. Fiul său, Solomon a condus aşezarea fundaţiei în cel de-al patrulea an al domniei, 1012 îC, şi cu asistenţa prietenului şi aliatului său, Hiram, rege al Tyrului, a reuşit să ridice edificiul în şapte ani şi jumătate, dedicându-l Celui Prea Înalt în anul 1004 îC. Fiind anul 3000 de la Facerea Lumii după Vechiul Testament, acest an este cronologic acceptat în prezent ca fiind anul de la care ordineleiniţiatice calculează diferitele epoci. Ridicat pe muntele Moria, una dintre crestele colinei cunoscute sub numele de muntele Sion, la origine proprietatea lui Ornan Jubusite, care o folosea ca arie de grâu şi care a fost achiziţionată de David pentru ridicarea unui altar. Splendoarea sa iniţială a durat treizeci şi trei de ani. Cuceritorii s-au abătut asupra Ierusalimului de numeroase ori, templul a fost desacralizat şi iar sacralizat, istoria consemnând toate aceste date până în primul secol al timpurilor creştine când a fost dărâmat de romani. Ridicarea lui pe o stâncă şi cu o fundaţie adâncă, înconjurat de ziduri înalte, depăşind în cea mai joasă parte patru sute cincizeci de picioare, în totalitate din marmură albă el a reprezentat un simbol ce dăinui şi azi. În comparaţie cu ceea ce au realizat constructorii de catedrale în mileniile creştine el nu era atât de mare, nouăzeci pe treizeci de picioare, dar cu tot cu porticuri, terase şi curtea exterioară era impresionant. Decoraţiunile interioare şi exterioare erau magnifice, iar poziţia de pe colină atrăgea admiraţia celor ce se apropiau de el. Chiar dacă porticul, sanctuarul şi Sfânta Sfintelor erau o mică parte a edificiului, întregul ansamblu avea cel puţin o jumătate de milă în circumferinţă. Coloanele, galeriile şi apartamentele, altarul din curtea exterioară străluceau precum templele din Atlantida. Aş fi simţit probabil o emoţie de nestăpânit când, după ce urcasem atât, trecusem prin curţile succesive şi care mi s-ar fi deschis ca iniţiat, aş fi păşit cele douăsprezece trepte finale să intru sub portal, veranda cubică străjuită de cele două coloane corintice din alamă, Jachin şi Boaz, realizate de Hiram Abif, arhitectul trimis de regele Tyrului la Solomon. Abia de aici inima mi s-ar fi făcut cât un purice: intrând în sanctuarul dublu în lungime decât portalul printr-un văl magnific al universului aş fi văzut uneltele lucrului din templu, zece lumânări de aur şi cele zece tăbliţe. În imaginaţia mea plutesc în izul puternic de tămâie şi cred că povestea lojilor prezidate de cei doi regi şi arhitectul lor îşi organizau aici gradele simbolice, aşa cum nu s-au schimbat nicicând. Conexiunile între timpurile acelea şi noi rămân vibrante şi nimeni nu mai ştie cum să demonstreze adevărul. Încercăm azi să explicăm o datină, un obicei transmis din bătrâni prin prisma realităţii ştiinţifice, cu uneltele vremurilor noastre. Dar, oare, ştim cu adevărat tâlcul legendei şi simbolurile ei?

 

Trecem printre coloane în templu și simțim importanța acestora, simbolurile necunoscute ne impresionează, așa cum era sufletul meu între multitudinea de forme ale arhitecturii din capela Rosslyn[ii] pe care o asemuiesc cu biserica Trei Ierarhi[iii] și gândurile amestecă templierii cu rosicrucienii, francmasoneria, învățații, profeții, Dimitrie Cantemir, Scoția, Moldova. Unsprezece coloane aparținând celor cinci ordine nobile ale arhitecturii stau mărturie ancestralului: două în tradiție, două la intrarea templului lui Solomon, două aparțin supraveghetorilor și cinci care includ cei trei ce susțin o lojă, toate sunt simboluri ale perfecțiunii. Stilul ionic, doric și corintic, înțelepciune, putere și frumusețe se alătură stilului toscan și compozit sau roman.

 

Un ordin arhitectural este combinaţia de coloane, incluzând capitelul şi baza, intablatura orizontală şi relaţiile dintre ele. Coloanele însele nu înseamnă ordin. Cel toscan, primul din cinci, neutilizat de eleni şi neinventat de romani era probabil etrusc. Cel compozit sau roman, ultimul din cele cinci era combinaţia corinticului cu cel ionic. Acesta nu a fost cunoscut în Grecia antică. Primul şi cel mai simplu a fost stilul doric aparţinând Eladei occidentale[iv] reprezentând puterea şi frumuseţea omului, aşa cum cel ionic a fost utilizat mai întâi în teritoriile elene orientale[v], sugerând delicateţea şi proporţiile femeii. Stilul corintic, cel de-al treilea ordin elen a apărut ca o variantă ionică al cărei capiteliu bogat sugerează braţele fecioarelor[vi]. Iată pe scurt nobilele ordine ale arhitecturii, cele elene constituind stâlpii care susţin înţelepciunea, forţa şi frumuseţea unei loji masonice. Ele simbolizează primele trei grade simbolice, maestrul, companionul şi ucenicul. Fericit este cel care dobândeşte înţelepciunea şi tâlcul ei, care recunoaşte valoarea argintului în raport cu cea a aurului. Jilţul venerabilului e obţinut prin cunoaştere la înălţimea principiilor vechilor tradiţii. Forţa primului supraveghetor responsabil de performanţele atelierului în lucrarea trasată de arhitect este îndreptată în respectarea gândirii, cuvintelor şi acţiunii. Dar fără înţelepciune, forţa poate fi un real pericol pentru cunoaştere. Ridicarea unui templu spiritual este caracterul de onoare al perfecţiunii ziditorului.  Frumuseţea este simbolul celui  de-al doilea supraveghetor. Ea se schimbă după trecerea soarelui peste meridianul său, când este în culmea strălucirii. Atunci lucrul poate înceta în pace profundă şi relaxarea minţii în plăcerea comunicării de idei aduce frumuseţea gândirii în mijlocul frăţiei. E timpul când învăţăturile celor trei emblematice lumini cuprind datoria faţă de Dumnezeu, conduita întru binele omenirii şi menţinerea în limitele comandamentelor a pasiunilor şi prejudecăţilor. Toţi membrii unei frăţii au obligaţia de a aplica per se această frumuseţe interioară.[vii] Poate că această minunată referire la ordinele arhitecturală îşi poate găsi hermeneutic semnificaţia în ritual şi cunoaştere. Sigur catehismul frăţiei se regăseşte în această prelegere.

 

Sunt oare lumini care sălăşluiesc în această lojă ?

Cu siguranţă, da. Şi ele sunt în număr de trei.

Sunt oare bijuterii în această lojă ?

Cu siguranţă, da. Şi ele sunt în număr de trei.[viii]

 

Primele două coloane amintite în literatura simbolistică a ordinelor iniţiatice sunt cele construite de fiii lui Lamech cu proprietatea de a nu putea fi distruse de foc sau potop, de aceea erau făcute  una din marmură care să nu fie afectată de flăcări, cealaltă din lemn de arţar care să nu poată fi scufundată în apă. Ele aveau menirea de a păstra datele înscrise pe ele reprezentând esenţa cunoştinţelor omenirii. Legenda cunoscută sub diverse variante a fost transmisă pretutindeni în lume.

 

Unde s-a ţinut prima lojă ?

În porticul Templului lui Solomon.[ix]

 

Misticul este înspăimântător și blând, meschin și deschis, darnic și gelos, dăruiește tot dar cere totul. [x] Dualitatea minții lui îi deschide o stare nouă, un canal prin care poate vedea altfel, e doar porul fântânii prin care se poate integra în același timp în clopotul următor. Am mai spus-o: lâna de aur era piatra filosofală, iar argonauții plecați pe drumul alchimiștilor și al misticilor erau adepți ai esoterismului. Argos a fost simbolul căruței mnemice, al călăuzei sau al păzitorului pragului[xi], al tainelor din străfundurile minții. Corabia lui Noe era făcută din lemn de acacia.

 Este un fapt logic: nimeni nu a inventat nimic. Totul s-ar fi putut modifica într-o oarecare măsură sau uita cu trecerea timpului. Dar ceea ce a existat, fără a fi fost real, sau măcar realitate într-o realitate virtuală, cosmică nu putea fi extras din imaginaţia creierului uman. În ceremoniile iniţiatice din civilizaţiile antediluviene, din continentul Mu sau Atlantida s-au desfăşurat între coloane, cele mai recente, păstrând modelul ancestral sunt perechea de la intrarea în templul lui Solomon. Că, în prezent, coloanele fac parte din mobilierul oricărei societăţi iniţiatice, este necesitatea confirmării apartenenţei noastre la civilizaţia umană. Cele trei coloane aşezate în interior reprezintă delimitarea unui spaţiu sacru, fiecare având semnificaţia expusă în puţinele cuvinte admise de catehismul prezentat anterior. Cartea Legii Sacre, Echerul şi Compasul, Înţelepciunea, Forţa şi Frumuseţea, demnitarii aşezaţi pe piedestal sunt toate simboluri ale coloanelor ce păstrează tainele vechilor învăţături, ale Cuvântului.[xii]

 

R\L\ STEAUA ROMÂNIEI, Or\ Iaşi 

[i]  David Hume

[ii]  Scoția, Marea Britanie

[iii]  Iași, România

[iv]  Grecia, Sicilia, Italia de sud, Parthenonul de pe Acropolis, avea şase înălţimi umane, de şase ori grosimea bazei

[v]  În Asia Minor, Erechteion de pe Acropolis, avea de opt ori grosimea bazei şi supleţea feminină şi capitelul se răsucea în jos, sugerând părul

[vi]  Romanii le-au utilizat având înălţimi de zece ori cât baza

[vii]  Pick & Knight, British Masonic Miscellany VIII, pp 33-67; XVII, pp 105-143

[viii]  Edinburgh Register House MS, 1696

[ix]  Id.

[x]  Borchert, Mysticism: Its History and Challenges

[xi]  păzitor în limba greacă.

[xii]  În confesiunea făcută Inchiziţiei de John Coustos el se referea la aceleaşi simboluri fără să fi fost înţeles decât ca raport păgân şi ireverenţios: In addition they also teach that the complete and perfect Lodge should have three columns to support it, denominated Wisdom, Strength and Beauty in adornment.